Fost designer la DKNY Jeans, Adrian Oianu creeaza rochii pentru zane
Absolvent al renumitei Parsons&Ottis Art University din Los Angeles, Adrian Oianu s-a întors în țară după mai bine de zece ani petrecuți la unele dintre cele mai importante concerne de modă, ca să creeze rochia perfectă pentru zâné.
Odată ce treci de poarta de înălțimea unui pitic, vecină cu palatul Cotroceni, scările de lemn scârțâitoare îți deschid drumul spre atelierul și showroom-ul lui Adrian Oianu. Te întâmpină cu un zâmbet larg Catrinel, asistenta și pr-ul designerului, ca apoi să te primească însuși Oianu. aici, totul este la vedere. rochiile stau aliniate și agățate ordonat pe două rasteluri de-o parte și de alta a camerei. Îți poți plimba degetele pe cele mai fine mătăsuri, pe materiale trecute pe sub acele mașinilor de cusut și reinventate cu fiecare împunsătură de ac, pe bucăți de catifea ornate cu paiete și mărgele de o delicatețe aparte. Rochiile realizate de Adrian Oianu sunt creații unicat – nu vei intalni acelasi model in combinatie cu acelasi material, aceeasi culoare si aceeasi textura. Dar ceea ce le face cu adevarat speciale este faptul ca te transpun in lumea basmelor, atunci cand femeile erau inca zane, iar voinicii luptau cu zmeii si capcaunii pentru ele.
A fost odata ca niciodata …
Oianu este un tip la vreo 40 de ani, o vârstă pe care nu și-o arată cu ușurință. Glumește pe seama faptului că a făcut târziu școli pe care nu le-a terminat, dar că a fost admis pentru că părea mai tânăr. De îndată ce îl stârnești să vorbească despre modă, o face cu o pasiune incredibilă – mai că îți dorești să te duci acasă și să începi să schițezi modele de rochii care îți umblă prin cap. Sau să îl lași povestind pe scaunul din fața ta și să probezi în spatele paravanului din lemn masiv din colțul camerei una dintre rochiile cărora le-a dat viață. povestea designerului oianu începe la Instituto Europeo di Design, Milano. După mai multe cursuri urmate în diverse domenii (teatru, drept), oianu realizează că adevărata lui chemare este moda. „am avut mereu o dorință nesecată de a parcurge în viteză etapele, de a face lucruri mai repede decât ceilalți; nu-mi place lălăiala, iar curiozitatea noutății m-a motivat dintotdeauna. probabil acesta e principalul motiv pentru care am ales să fiu designer.“
Prima incursiune în lumea modei l-a pus în contact cu cea mai importantă piață de desfacere a produselor de acest gen: „Scoala pe care am urmat-o la Milano e o școală tehnică, însă m-a ajutat foarte mult să înțeleg industria. Italienii sunt cei care știu să producă branduri, au un sistem tehnologic care le permite să fie viabili din punct de vedere financiar.“
Au urmat apoi stagii importante pentru dezvoltarea sa ca designer: devine director artistic la Tween&Damat, Turcia, este numit designer-asociat la Richard Tyler (California) și se ocupă de DKNY jeans pentru concernul Liz clairborne. Îl rog să îmi povestească un pic despre cei zece ani petrecuți în lume, departe de casă, iar el îmi vorbește despre idealuri. Din ceea ce spune și cum spune, îmi creează impresia că plecarea lui din țară nu a fost întâmplătoare: și-a urmat un vis, acela de a da un statut profesiei de designer, care în românia este o păcăleală. am vrut să schimb percepția despre meseria asta, care aici este foarte populară – tinerii au o apetență pentru modă și din fericire există talent, dar nu și pregătirea necesară. Tăranii din care mă trag eu aveau idealuri, de asta am plecat din țară de fapt: am crezut că pot învăța, că voi găsi utilitatea lucrurilor pe care le creez. Si am găsit-o.”Cu toate acestea, a revenit în România pentru că se simțea dezrădăcinat: „Am avut o problemă identitară. am făcut de toate acolo, mi-am arătat priceperea de la desen, la croială și cusut, dar nu eram un om fericit. mă bucuram de câte ori reveneau la modă curentele bohemian și paysanne, ca să pun în practică ce simțeam cu adevărat că vreau să fac.”
Rochia Ilenei Cosânzeana
Dintre toate obiectele vestimentare pe care le putea crea, Adrian Oianu s-a oprit la rochie. A interpretat-o apoi în salopete, combinații ciudate de rochii-pantalon, combinezoane, trenciuri și jachete. Dar în orice variantă prezentată, rochia este aleasa designerului, prin ea femeia își exprimă adevărata feminitate: „E simplu: femeia poartă rochii, bărbatul, ițari”.
Oianu, așa cum se destăinuie, trăiește într-un basm în care fata cu părul despletit și rochia albă, vaporoasă, își spune povestea în lumea haotică de astăzi. De aceea, rochiile sale par a nu avea limite și limitări. Designul lor e simplu și nu are nimic din regulile impuse de stiluri mai pretențioase, ca cel gotic: „Rochiile mele sunt lejere, vin natural pe lângă trup. Asta este autentic la ele – sunt legate de spațiul cultural în care trăiesc.”
De îndată ce vezi sau atingi o rochie semnată oianu, o să ți se pară într-adevăr că vine dintr-o altă lume. Rochiile sale nu sunt populare în sensul clasic al cuvântului, dar își trag seva din povestea folclorică a Ilenei Cosânzeana și a lui Făt-Frumos. Ileana Cosânzeana este cea mai frumoasă creatură a naturii, o zână cu puteri binefăcătoare și idealul feminin suprem.
„Obsesia mea este rochia albă. vreau să fac rochia albă perfectă, o reinterpretez cu fiecare colecție.” Designerul pune pe seama spiritului românesc înclinația spre contemplativ și lirism, iar drumul lui profesional este modelat de dorința de „a o îmbrăca pe Ileana Cosânzeana”.
Rochia, obiect de design
Oianu nu este un trendsetter, este un designer. ceea ce îi face creațiile să treacă dincolo de curentele din modă este viziunea pe care o are asupra a ceea ce creează. așa cum declară, știe tot ce mișcă în modă și se ferește de tot ce mișcă în modă. Rochia semnată Adrian Oianu este un obiect de design în sine, iar desemnarea ei ca atare pornește în primul rând de la materialele alese. Mătăsurile, „fibra nobilă și pură, creată de natură“, sunt cele de la care se pleacă în crearea altor materiale și pattern-uri marca Oianu. orice banală bucată de mătase e înnobilată, i se dă o patină, o textură nouă și o suprafață. De aceea poate, orice rochie care iese din atelierul din cotroceni pare o bijuterie vestimentară. „Tăranii își construiau borangicul; asta facem și noi aici – materialul final îmi cere modelul rochiei pe care o voi crea.“ Ca designer, Oianu nu ține pasul cu moda. Creează două sau trei colecții pe an (în 2009 din cauza crizei a avut doar două), pe care le prezintă nu doar în București, ci și în marile orașe din România (Constanța, Timișoara, Cluj, Iași, Brașov, Sibiu). Motivul pentru care merge cu fiecare colecție prin țară este popularizarea designului vestimentar: „Obiectivul meu a fost vânzări zero, promovare 100%. Oamenii trebuie să înțeleagă că designul vestimentar se consumă la fel ca lectura, nu din snobism, ci din dorința de a avea ceva frumos.“
Pentru Oianu, hainele în general și rochiile în special trebuie să fie frumoase, originale, autentice, „ele sunt imaginea ta și numai a ta“. pentru a întări acest mesaj, cea mai recentă colecție a sa a defilat sub moto-ul: „Wearingdesignerclothesissoyou,creatingthemissous.“
Povestea întâlnirii cu Adrian Oianu se încheie aici, dar nu și povestea rochiilor create de el. Designerul se întoarce în atelier pentru a lucra la prima sa colecție pentru 2010, despre care păstrează încă misterul și spune doar că va fi „o fuziune cu filmul contemporan românesc“.
English 
French 
Japanese 
Loading...
Fost designer la DKNY Jeans, Adrian Oianu creeaza rochii pentru zane
Absolvent al renumitei Parsons&Ottis Art University din Los Angeles, Adrian Oianu s-a întors în țară după mai bine de zece ani petrecuți la unele dintre cele mai importante concerne de modă, ca să creeze rochia perfectă pentru zâné.
Odată ce treci de poarta de înălțimea unui pitic, vecină cu palatul Cotroceni, scările de lemn scârțâitoare îți deschid drumul spre atelierul și showroom-ul lui Adrian Oianu. Te întâmpină cu un zâmbet larg Catrinel, asistenta și pr-ul designerului, ca apoi să te primească însuși Oianu. aici, totul este la vedere. rochiile stau aliniate și agățate ordonat pe două rasteluri de-o parte și de alta a camerei. Îți poți plimba degetele pe cele mai fine mătăsuri, pe materiale trecute pe sub acele mașinilor de cusut și reinventate cu fiecare împunsătură de ac, pe bucăți de catifea ornate cu paiete și mărgele de o delicatețe aparte. Rochiile realizate de Adrian Oianu sunt creații unicat – nu vei intalni acelasi model in combinatie cu acelasi material, aceeasi culoare si aceeasi textura. Dar ceea ce le face cu adevarat speciale este faptul ca te transpun in lumea basmelor, atunci cand femeile erau inca zane, iar voinicii luptau cu zmeii si capcaunii pentru ele.
A fost odata ca niciodata …
Oianu este un tip la vreo 40 de ani, o vârstă pe care nu și-o arată cu ușurință. Glumește pe seama faptului că a făcut târziu școli pe care nu le-a terminat, dar că a fost admis pentru că părea mai tânăr. De îndată ce îl stârnești să vorbească despre modă, o face cu o pasiune incredibilă – mai că îți dorești să te duci acasă și să începi să schițezi modele de rochii care îți umblă prin cap. Sau să îl lași povestind pe scaunul din fața ta și să probezi în spatele paravanului din lemn masiv din colțul camerei una dintre rochiile cărora le-a dat viață. povestea designerului oianu începe la Instituto Europeo di Design, Milano. După mai multe cursuri urmate în diverse domenii (teatru, drept), oianu realizează că adevărata lui chemare este moda. „am avut mereu o dorință nesecată de a parcurge în viteză etapele, de a face lucruri mai repede decât ceilalți; nu-mi place lălăiala, iar curiozitatea noutății m-a motivat dintotdeauna. probabil acesta e principalul motiv pentru care am ales să fiu designer.“
Prima incursiune în lumea modei l-a pus în contact cu cea mai importantă piață de desfacere a produselor de acest gen: „Scoala pe care am urmat-o la Milano e o școală tehnică, însă m-a ajutat foarte mult să înțeleg industria. Italienii sunt cei care știu să producă branduri, au un sistem tehnologic care le permite să fie viabili din punct de vedere financiar.“
Au urmat apoi stagii importante pentru dezvoltarea sa ca designer: devine director artistic la Tween&Damat, Turcia, este numit designer-asociat la Richard Tyler (California) și se ocupă de DKNY jeans pentru concernul Liz clairborne. Îl rog să îmi povestească un pic despre cei zece ani petrecuți în lume, departe de casă, iar el îmi vorbește despre idealuri. Din ceea ce spune și cum spune, îmi creează impresia că plecarea lui din țară nu a fost întâmplătoare: și-a urmat un vis, acela de a da un statut profesiei de designer, care în românia este o păcăleală. am vrut să schimb percepția despre meseria asta, care aici este foarte populară – tinerii au o apetență pentru modă și din fericire există talent, dar nu și pregătirea necesară. Tăranii din care mă trag eu aveau idealuri, de asta am plecat din țară de fapt: am crezut că pot învăța, că voi găsi utilitatea lucrurilor pe care le creez. Si am găsit-o.”Cu toate acestea, a revenit în România pentru că se simțea dezrădăcinat: „Am avut o problemă identitară. am făcut de toate acolo, mi-am arătat priceperea de la desen, la croială și cusut, dar nu eram un om fericit. mă bucuram de câte ori reveneau la modă curentele bohemian și paysanne, ca să pun în practică ce simțeam cu adevărat că vreau să fac.”
Rochia Ilenei Cosânzeana
Dintre toate obiectele vestimentare pe care le putea crea, Adrian Oianu s-a oprit la rochie. A interpretat-o apoi în salopete, combinații ciudate de rochii-pantalon, combinezoane, trenciuri și jachete. Dar în orice variantă prezentată, rochia este aleasa designerului, prin ea femeia își exprimă adevărata feminitate: „E simplu: femeia poartă rochii, bărbatul, ițari”.
Oianu, așa cum se destăinuie, trăiește într-un basm în care fata cu părul despletit și rochia albă, vaporoasă, își spune povestea în lumea haotică de astăzi. De aceea, rochiile sale par a nu avea limite și limitări. Designul lor e simplu și nu are nimic din regulile impuse de stiluri mai pretențioase, ca cel gotic: „Rochiile mele sunt lejere, vin natural pe lângă trup. Asta este autentic la ele – sunt legate de spațiul cultural în care trăiesc.”
De îndată ce vezi sau atingi o rochie semnată oianu, o să ți se pară într-adevăr că vine dintr-o altă lume. Rochiile sale nu sunt populare în sensul clasic al cuvântului, dar își trag seva din povestea folclorică a Ilenei Cosânzeana și a lui Făt-Frumos. Ileana Cosânzeana este cea mai frumoasă creatură a naturii, o zână cu puteri binefăcătoare și idealul feminin suprem.
„Obsesia mea este rochia albă. vreau să fac rochia albă perfectă, o reinterpretez cu fiecare colecție.” Designerul pune pe seama spiritului românesc înclinația spre contemplativ și lirism, iar drumul lui profesional este modelat de dorința de „a o îmbrăca pe Ileana Cosânzeana”.
Rochia, obiect de design
Oianu nu este un trendsetter, este un designer. ceea ce îi face creațiile să treacă dincolo de curentele din modă este viziunea pe care o are asupra a ceea ce creează. așa cum declară, știe tot ce mișcă în modă și se ferește de tot ce mișcă în modă. Rochia semnată Adrian Oianu este un obiect de design în sine, iar desemnarea ei ca atare pornește în primul rând de la materialele alese. Mătăsurile, „fibra nobilă și pură, creată de natură“, sunt cele de la care se pleacă în crearea altor materiale și pattern-uri marca Oianu. orice banală bucată de mătase e înnobilată, i se dă o patină, o textură nouă și o suprafață. De aceea poate, orice rochie care iese din atelierul din cotroceni pare o bijuterie vestimentară. „Tăranii își construiau borangicul; asta facem și noi aici – materialul final îmi cere modelul rochiei pe care o voi crea.“ Ca designer, Oianu nu ține pasul cu moda. Creează două sau trei colecții pe an (în 2009 din cauza crizei a avut doar două), pe care le prezintă nu doar în București, ci și în marile orașe din România (Constanța, Timișoara, Cluj, Iași, Brașov, Sibiu). Motivul pentru care merge cu fiecare colecție prin țară este popularizarea designului vestimentar: „Obiectivul meu a fost vânzări zero, promovare 100%. Oamenii trebuie să înțeleagă că designul vestimentar se consumă la fel ca lectura, nu din snobism, ci din dorința de a avea ceva frumos.“
Pentru Oianu, hainele în general și rochiile în special trebuie să fie frumoase, originale, autentice, „ele sunt imaginea ta și numai a ta“. pentru a întări acest mesaj, cea mai recentă colecție a sa a defilat sub moto-ul: „Wearing designer clothes is so you, creating them is so us.“
Povestea întâlnirii cu Adrian Oianu se încheie aici, dar nu și povestea rochiilor create de el. Designerul se întoarce în atelier pentru a lucra la prima sa colecție pentru 2010, despre care păstrează încă misterul și spune doar că va fi „o fuziune cu filmul contemporan românesc“.